Se face că marţea trecută au fost înscrierile pentru RAT(sunt prea comodă să scriu tot timpul Românii au talent, aşa că o să fie tot timpul vorba de RAT) şi am mers cu o colegă să participăm ca şi spectatori. Toate bune. Ne trezim, mergem, ajungem în Cluj, plouă, nu avem umbrele, ne udă, continuăm drumul. Ajungem la Belvedere, lume nu.. E 8:00, aşteptăm, apare lumea. Erau mai mulţi spectatori decât doritori să participe. Aflăm că spectacolul se va ţine de fapt doar sâmbătă şi duminică. wa wa waaaaaa!!!(măcar i-am văzut pe Smiley şi pe Sexy Pavel Bartoş).
Hotărâm să ne întoarcem totuşi şi sâmbătă. Ajungem la Opera Maghiară, (RAT la opera MAGHIARĂ??? w.e). Cică trebuia să înceapă la 12:00.(da de unde) Abia la 12:00 au început să filmeze intro-urile care sunt super mega extra regizate! Dubla 1, 2, 3, 4...(am pierdut şirul). Niciodată să nu crezi un român când zice: "încă o dată şi gata"! E soare, e cald, sunt în negru, ma arde!
La 12:30 lumea îşi pierde răbdarea şi încep HUIDUIELILE pe baza faptului că nu ne lasă să intrăm. !(urât)! Şi de aici începe cea mai horror aventura a mea!!! X_X Începe îmbulzeala!!!!!! Intră un val de oameni, lumea prinde curaj la îmbulzeală, iar se opreşte valul. Încep alte huiduieli. Îmbulzeala devine infernală. Obosită fiind nu ştiu cum să reacţionez şi încep să râd ISTERIC! (cine ştie cum e oboseala la mine). Şi râd de mă lasă puterile, şi încerc să stau cât mai încordată să nu mă trezesc cu nasul în pământ, dar se putea?! NU! Şi dacă vroiai şi dacă nu să te mişti nu aveai ce face. Trebuia să mergi.
Râsul meu isteric se accentuează când un tip de lângă mine zice: "Dacă ne ridicăm acum mâinile în aer, nu le mai putem pune pe lângă noi". Nu e amuzantă această afirmaţie dacă nu eşti în mijlocul îmbulzelii să te simţi "tosănit".
Ajungem şi înăuntru, găsim cu greu două locuri. Cineva din staff ne explică ce şi cum şi ne roagă să nu huiduim oricât de penibil ar fi momentul unui concurent. Apare Edi cu baletul de la DPT, super show!!! 10! Apar pe rând membrii juriului, întâmpinaţi cum se cuvine, şi totul este pregătit să înceapă spectacolul! Concurenţi, cu numere diferite, cântăreţi aparenţi, dansatori, fanfara, poezie, baloane etc. Mă bucur că măcar un copil a reuşit să ridice sala în picioare şi să ne facă să ne simţim găini cu vocea lui de om mare.
Românii au talent. ce să mai... Totul a meritat doar undeva la 50% după îmbulzeală aceea, dar şi acum mai râd când îmi amintesc! Nu am trăit în vremurile comuniste, dar cred că doar atunci mai era aşa îmbulzeală când stăteai la coadă la carne.
Am trăit să o văd şi pe asta. Mă bucur că nu am rămas cu sechele de niciun fel, sunt întreagă, şi la minte...cred...
Concluzia: chiar dacă s-ar evapora toată populaţia României şi s-ar naşte din nou, nici atunci nu ar avea mai mult bun simţ. Sper să primesc măcar o diplomă pentru răbdarea de care am dat dovadă! :D
Românii au talent, dar nu şi bun simţ!!!
